Poate...

Vorbeam zilele trecute cu prietenele despre cat de mult ne-am schimbat in vacanta asta.Si nu doar noi ....majoritatea persoanelor cunoscute. Toti trecem printr-o perioada de continua schimbare. Si...nu e nimic rau in asta,atata timp cat schimbarea este una in bine..este una necesara si constructiva. Doar schimbarea tine de drumul nostru spre maturizare.

Gandindu-ne la lucrurile astea...m-au facut sa-mi dau seama cat de mult m-am schimbat si eu, fata de cum eram la sfarsitul scolii. Numai sunt atat de naiva ca inainte si uneori sunt destul de rece.Sunt momente cand se intampla ceva f.dragut si nu reactionez cum o faceam inainte.Nu mai simt asa o bucurie din senin. Acum mi se pare ceva firesc,cat se poate de normal,desi nu prea este.
Nu imi mai vine sa rad asa din orice cum o faceam inainte. Rasul ala al meu cu pofta..de imi curgeau si lacrimile e pe cale de disparitie. Uneori mi-e cam dor de tot entuziasmul ala...chiar ma intreb unde a disparut bucuria aia copilareasca...fericirea aia cu un farmec aparte?

Intr-adevar,s-au intamplat multe lucruri intr-un timp f.scurt si care m-au fc sa vad altfel,sa adopt alta reactie in rezolvarea lor. Nu mai pot gandi intr-un mod naiv,poate chiar superficial cum o faceam inainte. Am crescut si odata cu noi au crescut si "gravitatea" problemelor pe care le intampinam.

Dar....ma intreb...oare asta inseamna sa fi cu adevarat om "mare"...sa fi matur? Ca daca da,imi dau seama ca nu vreau sa fiu asa. Sunt constienta ca usoare schimbari de acum se vor accentua in timp din ce in ce mai mult. Incetul cu incetul, voi deveni doar inca un adult chinuit de "calvarul" asta de viata. Un adult care nu poate vedea mai departe de realitate...care a uitat sa viseze...care nu mai are aripile alea magice ale copilariei cu care poate zbura ptr a-si indeplini orice vis. Poate suna infantil...dar mi se pare f trist sa ajungi sa nu mai ai puterea de a mai visa.

Da vreau sa gandesc ca un adult. Da vreau sa am comportamentul adecvat. Da vreau sa am cunostintele necesare ptr a reusi in viata. Dar vreau sa raman si cu speranta si increderea ca orice e posibil.


Sunt lucruri care daca i le povestesti unui adult,il bufneste rasul si iti baga placa : " Esti inca mica! Inca n-ai vazut nimic din ceea ce inseamna viata"....Da,e adevarat ca inca n-am in totaliate habar cu ce se mananca lucrurile in lumea asta...Dar si noi asa "mici' cum suntem ,putem vedea lumea ..poate mai superficial sau dintr-o perspectiva mai naiva. Dar si noi o vedem. Exista o vorba cum ca copiii vad lucrurile mult mai bine decat adultii. Cum asa? Eh....pai ei asa mici cum sunt si fara pic de experienta in ale vietii,vad totul la asa simplu cum este...nu se complica cu intrebari suplimentare...

Parerea mea este ca, cu cat crestem cu atat uitam sa vedem simplitatea in ceea ce ne inconjoara. Singuri ne complicam viata fara a fi cazul. Ne e frica sa ne mai luam dupa impuls ptr ca nah esti adult si tre sa studiezi probl din orice punct...poate nu intotdeauna ;).....
Poate ar fi mai usor daca,din cand in cand, l-am mai intreba si pe copilul din noi ce ar face daca...
in loc sa ne complicam cu adult.

Poate...

Personalitati la indigo

Sometimes clients think they want the real you, but at the end of the day they don't. They want what they want you to be. They want you to be something else.


Magazinul acesta este chiar lumea noastra.Aceasta lume din ce in ce mai "handicapata". Iar clientii si angajatii suntem chiar noi. Rand pe rand...unul cate unul jucam ambele roluri. E ca in actorie. Mergi la teatru joci personajul pozitiv din piesa X, te schimbi si intrii la repetitiile de la piesa Y unde ai rolul negativ.
Dupa parerea mea,nu exista prototipuri. Nu exista oameni in totalitate rai si in totalitate buni. Nu mai traim intr-o societate cu ingeri si demoni. Cum am mai spus,traim intr-o lume "bolnava" ce are un mare "handicap", iar oamenii s-au schimbat si ei dupa ea,si invers.
Multi sustin ca prefera sinceritatea si ca urasc falsitatea. Ei vor ca oamenii din jurul lor sa fie ei insisi pentru ca accepta pe oricine asa cum este el. Ya riiiight !:))....sa fim seriosi!! Toti suntem foarte orgoliosi,tinem prea mult(poate) la propriile opinii.,concepte,viziuni. Daca avem produsul in mana, asa simplu fara niciun fel de ambalaj sau impopotanari, nu ne convine. Daca este mult prea aranjat..nici atunci nu este bine.



Nici noi nu stim ce vrem exact...ce asteptam de la ceilalti...dar mai ales ce asteptam de la noi. Ne-a intrat prea mult in sange dorinta de a fi mai presus de cel de langa, chiar daca pentru a reusi acest lucru trebuie sa mintim. Ne batuie prea mult intrebarile de genul : "Oare ce vor cred X si Y despre mine?" "Oare i-ar place lui X daca eu spun acum ...?" "Oare ar crede ca sunt.....daca zic....?" si toooot asa...sirul poate continua la nesfarsit.



Nu zic ca nu sunt oameni care chiar se "vand" asa cum sunt ei si nu le pasa de parerile celorlalti. Dar este atat de mic numarul lor incat ii pierzi printre miile de celelalte tipuri. La un moment dat cedeaza si ei,iar suprafata se omogenizeaza din nou,pana cand apare o alta astfel de "pata". Dar nu e panica...o inchit si pe ea repede,doar partea cealalta de balanta inclina cu muuuuult mai mult.



Dar niciodata nu e prea tarziu sa indreptam balanta asta. E greu dar nu imposibil.



Suntem in sec XXI. Sustinem ca suntem foarte evoluati. Atunci ar tre sa o dovedim prin a face un prim pas esential: sa ne acceptam asa cum suntem,cu defecte, calitati. Ca dupa sa ne putem concentra asupra problemelor mai grave. Nu sa ne ratacim prin confuzii de genul : "Dar eu pana la urma cine sunt si ce vreau?"

Lupte...vise,dorinte....

Lupte....mereu trebuie sa te zbati pentru ceea ce vrei,sa te dai peste cap ca sa obtii cv ce-ti doresti...acel ceva la care visezi.Si asta deoarece chiar viata este o lupta....

Atunci cand vrei ceva, "nu lasa oamenii sa treaca peste tine.E viata ta.Daca vrei ceva,trebuie sa te zbati si sa-l obtii,pentru ca nimeni nu-ti va da ce-ti doresti pe o farfurie.Fetele bune raman mereu pe locul doi." Chiar daca "fetele bune au constiinta si asa pot trai cu ele insele" ar fi ceva normal si chiar dragut sa fie si ele fericite...ca lucrurile sa mearga bine si pentru ele asa cum le merg si celorlalti.

Ahh....tare as vrea sa pot zbura....sa pot atinge ceru',soarele...sa zbor pana acolo si pana aici....oricand... sa fiu ca pasarea cerului...tare as vrea...:)

"O imagine emotionanta de mar rosu,lapte batut,caisa,avocado,iasomie,roz de scoica si albastrul noptii pe cerul plumburiu.Era atat de aproape,incat avea impresia ca daca ar intinde mana l-ar atinge."....

Ganduri....

Stiu ca am mai scris despre prietenie si prieteni,dar nu ma pot abtine sa nu scriu din nou :D....asa ca o sa va mai fac capu' mare cu inca cateva randuri..:)

Din punctul meu de vedere prietenii sunt cea de a2a familie,sunt noua familie pe care ti-o alegi si o formezi atunci cand ii gasesti.Tot ei sunt fratii sau surorile pe care ti le faci,nu din intamplare,ci din contra din afectiune,din propria dorinta...fiindca vrei.

Asa cum pasarile se refugiaza in cuiburile lor,ursii in barlogurile lor...asa si noi ne refugiem in prietenia noastra atunci cand avem nevoie de sprijin(mai ales moral:D)....prietenia adevarata este scutul protector al nostru...al nostru ca fiinta umana...

Poate....poate ca,daca am fi toti prieteni,am putea ajunge sa ne protejam de noi insine.....de acel noi insine care oricand poate deveni cel mai aprig dusman al nostru....poti dobora si trece peste orice si oricine,mai putin peste tine insuti...

poate sunt eu mai naiva sau visatoare(chiar recunosc ca sunt...;))..)...dar ar fi chiar frumos sa fie asa:)...

Nu uita niciodata sa visezi...

"E ciudat,[...]ca atunci cand esti copil crezi ca poti fi orice,ca poti merge oriunde.Nu exista limite.Prevezi neprevazutul,crezi in minuni.

Apoi te faci mare si inocenta aceea se spulbera.Realitatile vietii iti taie calea si realizezi cu amaraciune ca nu poti deveni tot ce vroiai sa fii,ca s-ar putea sa trebuiasca sa te multumesti cu mai putin.

De ce ne pierdem increderea in noi?De ce lasam faptele,cifrele si orice altceva in afara de vise sa ne conduca viata?

Acum insa moralul mi s-a schimbat.Nimic nu e imposibil .Telul meu a existat intotdeauna.Dar nu m-am straduit suficient de mult pentru a-l atinge,asta-i tot.

Nimic nu-i imposibil...."

Tot din "Suflete pereche"....:):)

Un ceva dragut:D

"Ciudata mai e si viata,nu-i asa?Chiar cand crezi ca ai inteles totul,chiar cand in sfarsit incepi sa planifici cev,te bucuri si simti ca stii spre ce directie te indrepti drumurile se incurca,semnele se schimba,vantul bate din alta directie,nordul e deodata sud,iar estul e vest si te-ai pierdut.E atat de usor sa te ratacesti,sa-ti pierzi directia.
Nu sunt multe lucruri sigure in viata,dar un lucru e clar,trebuie sa suporti consecintele faptelor tale.Trebuie sa duci la bun sfarsit anumite lucruri."
"Suflete pereche" Cecilia Ahern

e foarte draguta cartea:X....si are multe paragrafe de genu' asta.....e absolut superba:D....iar prima ei carte( P.S Te iubesc) e la fel de draguta....

...

mda...mai.....hmmmm.....inca cateva sapt si se termina si a10a.....ce repede a trecut timpu....zici ca zboara....inca un pic si sunt a11a....si dupa a12a...si tot asa....
nu stiu de ce....dar am un sentiment de frica.....cand ma gandesc asa departe....eh dar mai e pana atunci,nu?:D

acum....teze ascultari...referate....si multa multa plictiseala....